en
RDF - Open Field
27 Noiembrie 2017

Elemente necesare dezvoltării culturii de rapiță și grâu

Am vorbit despre fertilizarea culturilor de toamnă, mai exact despre fertilizarea grâului și rapiței cu cele 3 elemente de baza N, P și K, considerate esențiale în nutriția culturilor agricole. Astăzi vom vorbi tot despre fertilizarea celor două culturi, cu câteva elemente chimice care sunt importante în stabilirea producțiilor, atât cantitativ, cât și calitativ.

SULFUL pentru cultura de rapiță

Pe lângă cele 3 elemente de bază despre care am vorbit și anume N-P-K pentru obținerea unor producții mari la cultura rapiței, un element esențial îl constituie sulful. Rapița este o mare consumatoare de sulf, de aceea pentru obținerea unor producții ridicate este necesară asigurarea cantităților necesare de sulf, atât cantitativ, cât și la momentul optim.

Carența sulfului determină la cultura rapiței un număr redus de silicve pe plantă și de semințe în silicve. De asemenea, carența sulfului determină o scădere a numărului de ramificații pe plantă, ceea ce duce implicit la o scădere a producției. Strâns legată de producția pe unitatea de suprafață, greutatea semințelor pe plantă, este de asemenea influențată de fertilizarea cu sulf a rapiței de toamnă. S-a constatat și dovedit că sulful mărește accesibilitatea fosforului din sol și intensifica dezagregarea materialului organic din sol. În ultimii ani a existat o tendință de fertilizare a culturii de rapiță cu azot și fosfor fără sulf, restrângerea drastică a folosirii îngrășămintelor organice, ceea ce a dus la o scădere a sulfului din sol.

Deficiența de sulf se observă timpuriu, la desprimăvărare, prin apariția unor pete clorotice pe frunze, a unor flori de culoare galben palid, silicvele de culoare verde deschis, adesea vineție, cu aspect ușor comprimate și turtite. Lipsa sulfului duce la o stânjenire a formării pigmenților clorofilieni până la sistare, ceea ce determină o etiolare o plantelor care începe cu vârfurile de creștere, cu cele mai tinere frunze și avansează în jos spre frunzele din etajele inferioare, plantele având un aspect firav. Rapița are nevoie pentru a realiza o tonă de sămânță și producția secundară aferentă, de 16 kg de sulf. Pierderile de producție pot ajunge până la 1-2 tone/ha, în cazul manifestării carenței de sulf. Rapița are nevoie de sulf pe toată perioada de vegetație, dar consumul maxim de sulf este începând de la alungirea tijei florifere, pe toată perioada înfloririi, a formării silicvelor și boabelor din silicva.

Având în vedere aceste aspecte se naște întrebarea când să aplicăm sulful la rapiță? Modalitatea practică de aplicare a sulfului se stabilește de fiecare fermier în parte, în funcție de starea culturii, de dotarea tehnică pe care o are și de resursele de care dispune. Sulful se poate aplica atât la sol sub forma de îngrășăminte chimice solide, cât și sub formă de îngrășăminte foliare.

Este indicată aplicarea sulfului toamna în stadiul dezvoltării frunzelor (4-6 frunze) și primăvara în timpul alungirii tulpinilor. Se poate lua ca reper faza de buton verde, faza până la care sulful trebuie să fie aplicat.

BORUL pentru cultura de rapiță

Este considerat unul dintre cele mai importante microelemente care afectează nutriția plantelor, având un rol important în metabolism. Borul este implicat în sinteza acizilor nucleici în formarea proteinelor și a substanțelor peptice. El este microelementul care influențează indirect absorbția substanțelor nutritive prin aceea ca favorizează dezvoltarea sistemului radicular, mărind astfel consumul de substanțe nutritive al plantei. Carența de bor afectează metabolismul azotului din plante.

Un rol foarte important îl are borul în formarea organelor de reproducere și în germinarea polenului, ceea ce duce la o acțiune favorabilă a acestui microelement și asupra înfloririi, fructificării și formării semințelor. Carența în acest micro element se manifestă prin stoparea creșterii plantelor și prin frunze clorotice.

La rapiță de toamnă carența de bor se manifestă dinspre înflorescență și de la cele mai tinere frunze, spre frunzele din etajele inferioare. Fecundarea slabă uneori până la sterilitatea completă a polenului și formarea de silicve fără semințe sunt adesea consecințele carenței de bor. Borul se aplica toamna odată cu aplicarea altor tratamente cum ar fi erbicidarea sau aplicarea fungicidelor și a insecticidelor. În funcție de deficitul de bor se pot aplica tratamente și în primăvară numărul de aplicări poate să ajunga la 3 sau chiar 4 stropiri.

MANGANUL are un rol important în nutriția plantelor și împreună cu alte elemente chimice (Fe, Cu, Zn), activează în mod direct procesul de formare a clorofilei. În lipsa manganului, se reduce asimilarea bioxidului de carbon, se micșorează turgescența celulelor și ca urmare rezistența la ger și în plus, respirația întregii plante sunt afectate. Temperaturile scăzute diminuează absorbția manganului, fenomene care se întâlnesc frecvent primăvara și la începutul verii, când intervin scăderi de temperatură. Simptomele carenței de mangan se manifestă prin pete clorotice pe frunzele noi apărute în primăvară, întreaga plantă are un aspect palid. Lipsa manganului se manifestă pe frunzele din etajele mijlociu și superior și pe cele mai tinere din vârful tulpinii și al lăstarilor. Carența de mangan se corectează prin tratamente foliare 1-5 kg mangan/ha fiind suficiente.

MAGNEZIUL pentru cultura de rapiță

Acest element participă ca element de structură a clorofilei, participă în reglarea permeabilității celulare și ca stimulator în sistemele enzimatice ale organismului vegetal. Magneziul se află în cantitate mare în țesuturile tinere în creștere, în organele de reproducere, acolo unde se afla și fosforul, ceea ce indică un rol important în nutriția și transportul fosforului. Magneziul are rol și în metabolismul azotului. Carența de magneziu se manifestă prin estomparea culorii verzi, îngălbenirea parenchimului internervurial, nervurile rămânând verzi câtva timp, ulterior porțiunile afectate de parenchin se necrozează și se uscă. Carența se tratează prin aplicarea îngrășămintelor foliare cu soluții de 4-5% sulfat de magneziu.

Elemente necesare grâului

Aplicarea sulfului la grâu are o influență pozitivă atât asupra cantității, dar mai ales a calității. Aplicat la grâu, sulful favorizează direct sinteza proteinelor. La o fertilizare corectă cu azot, ajuta la un conținut echilibrat între proteine și gluten. Sulful are o influență directă asupra proteinelor din gluten. Aplicarea azotului și a sulfului în cantități optime și la momentul optim, duce la producții mari și stabile și mai ales la producții de calitate. Sulful se poate aplica la grâu de la apariția celui de al doilea nod, până înaintea înspicatului.

În timpul vegetației se pot aplica îngrășăminte foliare care să conțină și micro elemente cum ar fi Mg, Bo, Zn. Fertilizarea grâului și a rapiței și a celorlalte culturi agricole, este o veriga importantă pentru obținerea de producții mari și de calitate. Aplicarea celor 3 elemente de baza N-P-K și a microelementelor, în doze optime și la momentele optime, pentru a oferi plantelor necesarul de substanțe nutritive la faza de consum maxim va duce la o eficiență economică maximă.