en
RDF - Open Field
5 Februarie 2019

Aplicarea îngrășămintelor azotoase la culturile de toamnă

După o toamnă extrem de capricioasă, cu o secetă excesivă, cu temperaturi ridicate peste mediile multianuale, lucrările de însămânțare a culturilor de toamnă (rapiță, orz și grâu) s-au desfășurat anevoios, patul germinativ nefiind, de cele mai multe ori, unul corespunzător, ceea ce a dus la o răsărire greoaie și neuniformă.

Ploile căzute pe parcursul lunilor decembrie și ianuarie au adus în sol cantități suficiente de apă, pentru ca procesul de răsărire să se desfășoare în condiții bune. Zăpada căzută pe parcursul lunii ianuarie a protejat plantele firave de orz și grâu, iar odată cu topirea ei, a adus noi cantități de apă, care au aprovizionat solul destul de secătuit în toamnă.

După topirea zăpezii și unele perioade cu temperaturi foarte scăzute, iarna anului 2019 ne oferă o perioadă cu temperaturi ridicate, de 15-16 ⁰ C. Aceste temperaturi, pe fondul umidității corespunzătoare din sol, au făcut ca procesul de răsărire să continue, iar la această dată, parcelele de grâu și orz încep să arate ca niște lanuri încheiate.

Având în vedere că lanurile de grâu și orz sunt puțin înfrățite sau, în unele cazuri, nu sunt înfrățite deloc, odată ce terenul ne va permite, este necesară aplicarea îngrășămintelor azotoase, pentru a grăbi procesul de înfrățire și a asigura necesarul de elemente nutritive, pentru ca procesele fiziologice să se desfășoare în bune condiții. Stabilirea dozelor de azot la cerealele de toamnă trebuie să țină seama de cerințele grâului față de acest element și de starea de aprovizionare a solului cu acest element. Aplicarea azotului în primele faze de vegetație este hotărâtoare în ceea ce privește cantitatea, iar dozele de azot aplicate în perioada înspicare-înflorire, mai ales în ceea ce privește calitatea.

Aplicarea fracționată a îngrășămintelor în primăvară este foarte importantă pentru a asigura plantelor cantitățile necesare de elemente nutritive, în așa fel încât procesele fiziologice de creștere, dezvoltare și fructificare să ne dea la sfârșitul perioadei de vegetație o cultură eficientă din punct de vedere economic. Aplicarea îngrășămintelor pe bază de azot, cum ar fi azotatul de amoniu, ureea sau nitrocalcarul, în condițiile acestei primăveri, sunt imperios necesare și cât mai devreme, când terenul o va permite.

Fiecare fermier își va stabili tipul de îngrășământ și dozele, în funcție de cantitățile de îngrășăminte complexe aplicate în toamnă, aprovizionarea terenului cu azot, densitatea culturii la această dată și nivelul producției pe care dorește să o obțină. Pentru a obține o producție de 6 to/ha, este necesar să aplicam 140-150 kg N sa., 70-75 kg P sa., 80 kg K sa. Trebuie avut în vedere ca întotdeauna, raportul N-P să fie de 2:1.

Având în vedere aceste considerente, recomandăm aplicarea fracționată a azotatului de amoniu, între 150-300 kg/ha, iar ureea în doze de 200 kg/ha la ureea granulată și 150-160 kg/ha la ureea cu descompunere lentă. Trebuie ținut cont de perioada de aplicare a ureei, evitându-se aplicarea ei la temperaturi ridicate (peste 20 ⁰C ), pentru a evita pierderile cauzate de volatilizare, care pot ajunge până la 30-40%.

După aplicarea primei fracții de îngrășăminte azotoase, odată cu creșterea temperaturilor atmosferice și, implicit, a temperaturii solului, se va urmări procesul de răsărire a buruienilor, atacul bolilor foliare, pentru a putea interveni în timp util și a elimina concurența nedorită a buruienilor și a pagubelor produse de boli.